Joi , 23 decembrie 2021, ora 10.00, se va lansa on-line numărul 53 al revistei VIAȚA NOASTRĂ‚ Revista va fi tipărită până la data de 30 decembrie 2021 și se va putea procura de la sediul Asociației.

Lansarea revistei VIAȚA NOASTRĂ‚ numerele 51-52

Dragi colaboratori, membri ai ansamblului folcloric ,,Răzeșii” de la Pogonești,

La 35 de ani de când promovați tezaurul popular de la Pogonești și din zonă, ținem să vă mulțumim pentru frumoasa și fructuoasa noastră colaborare și vă dorim să fiți sănătoși, puternici, români adevărați, stejari de neclintit în fața furtunii culturii neomoderniste și să fiți și mai talentați pentru a valorifica mai departe comorile culturale românești, portul popular, datinile și obiceiurile străvechi, păstrate cu grijă și mare drag de generații de-a rândul, tezaur românesc adevărat ce ne definește ca neam și să insuflați și tinerilor aceste valori pentru a nu ne pierde rostul nostru ca popor și identitatea noastră națională!

Dacă ani la rând ne-ați urat la geam frumoasele dumneavoastră colinde, sorcove și urături, astăzi este de datoria noastră să vă urăm viață lungă, inspirație, liniște sufletească și tot ce este mai frumos și mai luminos pe lumea aceasta!

La mulți ani, ,,Răzeșii”!

Rădăcinile Ansamblului Folcloric „Răzeșii” au început să prindă viață de pe la începutul anilor ’70, pe când un grup vocal-folcloric din Pogonești a ajuns la faza județeană a unui concurs cultural-artistic desfășurat pe scena Casei de Cultură din Huși în 1972, unde membrii acestui grup au prezentat câteva piese folclorice îmbrăcați în costumele noastre populare autentice, existente și în prezent, și unde foarte puțin a lipsit să fie promovat la faza interjudețeană.

Activitatea grupului a continuat ajungându-se ca în anul 1977, cu prilejul aniversării a 100 de ani de la obținerea independenței de stat a României, să se pregătească un montaj literar-muzical dedicat acestei importante aniversări. Pe timpul recitării versurilor și al intonării cântecelor de către membrii grupului, pe un ecran erau proiectate imagini (diapozitive) cu scene din luptele armatei române pentru obținerea independenței. Dintre interpreți îi amintesc pe Mărcuță Costache și Zoica, Mărcuță Remus și Ioana, Ioan Ionel și Maria, Iordache Neacșu și Elena, Borș Constantin și Ioana sau subsemnatul, Andrei Dumitru și Maria. Concursul s-a desfășurat pe scena Teatrului de stat „V.I. Popa” Bârlad, grupul de la Pogonești obținând locul al II-lea pe județ.

Începând cu anul 1981, la diferite spectacole, concursuri comunale, intercomunale, pe lângă cântecele ce le prezentam, în preajma sărbătorilor de iarnă prezentam și colindul nostru străvechi „Leroilea”. În iarna 1984-1985 a început faza de masă a Festivalului național „Cântarea României”. Ocupând locul I la faza comunală, intercomunală, zonală de județ cât și la faza județeană, colindul nostru este promovat la faza națională care s-a desfășurat pe scena Teatrului național „Mihai Eminescu” din Botoșani. Aici, colindătorii din Pogonești, județul Vaslui, cu costumația lor autentică și o interpretare ireproșabilă a colindului străvechi „Leroilea”, au fost clasați pe locul I de un juriu foarte exigent și competent, din care nu au lipsit apreciatele și merituoasele realizatoare Eugenia Florea de la Radio România și Mărioara Morărescu de la Televiziunea Română.

Ziarul „Vremea Nouă” din 2 iulie 1985, în articolul „Festivalul național „Cântarea României” etapa republicană, centrul Botoșani, scria: „O bună impresie au lăsat colindătorii din Pogonești-Ivești, prin autenticitatea folclorului adus pe scena Teatrului „Mihai Eminescu” din Botoșani”. De aici au început să fie numărați cei 35 de ani de activitate în domeniul folclorului autentic, aniversare ce va avea loc la Pogonești, la 15 august 2021.

Vă invităm duminică, 15 august 2021, ora 9.00, la lansarea numărului 50 al revistei VIAȚA NOASTRĂ

Lansare de carte: Tudor Pamfile - Biobibliografie

Simpozion - Imnul, cântecul solemn ce ține treaz spiritul românesc și laudă istoria, tradițiile și valorile patriei noastre

Iunie – luna care desparte primăvara de restul… anului

Dar cum începe? Cu ziua copilăriei. Și de cine ne amintește? Bineînțeles, de Ion Creangă: Hai mai bine despre copilărie să povestim, căci ea este veselă și nevinovată și drept vorbind, acesta-i adevărul și pentru că: Nu știu alți cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la casa părintească din Humulești, la stâlpul hornului unde lega mama o șfară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă țineam când începusem a merge copăcel, la cuptiorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi, băieții, de-a mijoarca, și la alte jocuri și jucării pline de hazul și farmecul copilăresc, parcă-mi saltă și acum inima de bucurie! Copii sunt bucuria vieții, copiii încalecă pe un băț și cred că-l călăresc pe Pegas, ei găsesc o bucurie în orice și, totodată sunt bucuria noastră. Sunt bucuria educatorilor și învățătorilor care au misiunea de a le îndruma primii pași în viață de a le forma deprinderi. Nu întâmplător, în această lună IUNIE este și ziua dascălilor, căci așa cum spune poetul: Puilor zglobii de oameni Să le dai învățătură, Pildă,creștere și cinste Cu asupra de măsură. Dă în sanctuarul școlii Nu porunci,ci doar povețe. Fii elev întreaga viață, Să înveți ca ei să-nvețe. Să-i înveți apostolește Cu răbdare,nu cu zorul, Precum pasărea învață Pe puișorii ei zborul. Cine dintre noi nu-și amintește chipul drag al învățătoarei sau învățătorului care l-a învățat să scrie primele cuvinte: mamă și țară? Și dacă tot am pomenit de Țară, îmi vin în minte cuvintele lui Nicolae Iorga: O națiune care nu-și respectă trecutul și obiceiurile creștine, un popor care-și pierde credința și nu cultivă iubirea față de moșie și strămoșii săi este un popor condamnat la pieire. Strămoșii trăiesc totdeauna: ori ca o dojană, ori ca o binecuvântare. Cuvintele lui ne amintește faptul că pe 24 IUNIE este Ziua Universală a Iei Românești și că trebuie să purtăm cu drag portul românesc. Ia este emblemă cultural-identitară a țării noastre Regina Maria obișnuia să meargă la întâlniri internaționale îmbrăcată în portul românesc. De asemenea, toate doamnele de onoare s-au evidențiat purtând ii. Celebrul cuplu Brătianu - Cantacuzino a impus această ținută ca pe un element de marcă, un element nu atât de pitoresc, nu atât de fastuos cât, mai ales, de emblematic. De aceea, Dimitrie Cantemir spune în „Descriptio Moldaviae”, în secolele XVII- XVIII că acest costum este cartea de identitate a românilor, pentru care oamenii se luptă să-l păstreze neschimbat. Dacă îți lepezi limba și portul nu mai reprezinți absolut nimic. Chiar pentru acele vremuri, cu patru secole în urmă, era o mare rușine, era de-a dreptul eliminator din societate, dacă cineva îndrăznea să nu se poarte „cum e portul” și să nu vorbească „cum e vorba” Sărbătoarea Iei promovează cămașa din pânză cu broderii impresionante, care amintește de lada cu zestre a bunicii. Bluza tradițională românească este celebrată de români odată cu Sânzienele și cu Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul. Pentru a arăta cât de mult prețuiesc portul românesc, oameni din peste 50 de țări din lumea întreagă îmbracă ia în această zi de sărbătoare, ziua Internațională a Iei. Popularitatea iei românești a crescut atât de mult, încât vedetele internaționale au început să o poarte ca ținută în tendințe.

Să fim mândri că suntem ROMÂNI, oriunde ne-am afla!

Eroi sub drapel

Vineri, 23 aprilie ora 16:00 va avea loc lansarea online revistei ”VIAȚA NOASTRĂ‚” nr 48

Joi, 25 martie 2021, ora 9.00,va avea loc lansarea online a numărului 47 al revistei Viața Noastră, număr dedicat anotimpului de primăvară.

Un tramvai numit dorință (în engleză, în original, A Streetcar Named Desire) este o piesă scrisă de autorul american Tennessee Williams. Intriga piesei gravitează în jurul conflictului ideologic și cultural dintre Blanche DuBois, o veche sudistă, afișând o prețiozitate dusă până la ridicol și Stanley Kowalski, un reprezentant al clasei muncitoare în ascensiune a orășenilor imigranți.

Un tramvai ... a apărut la scurt timp după primul succes cu adevărat mare a lui Williams, Menajeria de sticlă (The Glass Menagerie, în engleză) din 1945. Deși Williams a continuat să scrie piese până în anii 1980, nici una din piesele sale ulterioare nu s-a mai bucurat de atâta succes, atât în rândul criticilor, cât și al spectatorilor. Ca o recunoaștere de mare reputație a meritelor sale ca dramaturg, Tennessee Williams a primit Premiul Pulitzer pentru dramă în anul 1948.

În anul 1951, un film cu un tilu omonim, realizat după piesă, avându-l la pupitrul regizoral pe același Elia Kazan, care a regizat și piesa de pe Broadway, a câștigat mai multe premii, incluzând și premiul pentru cea mai bună actriță (Best Actress) conferit lui Vivien Leigh pentru rolul lui Blanche.

În anul 1995, piesa a fost rescrisă ca operă, având același titlu pe muzica lui Andre Previn și a fost apoi prezentată la Opera din San Francisco.

Unchiul Vania este o piesă de teatru în patru acte a scriitorului rus Anton Cehov .

Să ne imaginăm un grup restrâns de oameni inteligenți, talentați, moderni și sensibili pe care destinul i-a izolat pe o insulă; separată de restul planetei nu prin apă, ci printr-o imensă claustrare, realizată prin toate formele posibile. Pentru ce trăiesc acești oameni? Ce îi susține în lupta cu ororile unei asemenea vieți? Munca până la epuizare, încrederea în Dumnezeu, cărțile și vodca. Unchiul Vanea este singura dintre piesele cehoviene în care moartea nu apare. Nimeni nu moare, nimeni nu ucide pe nimeni, nimeni nu se sinucide. Toate personajele supraviețuiesc. Moartea este un fel de rezoluție, o soluție. Toată această tragedie, fiind absolut serioasă, este absurdă și comică în același timp.